- Spre deosebire de alte tipuri de vegetaţie, molidişurile se caracterizează prin marea lor uniformitate, cu predominarea molidului. Etajul coniferelor este bine reprezentat în Munţii Rodnei şi Munţii Maramureşului, de întinse molidişuri pure, fiind situat între 1.400-1.700 m altitudine; enclave reprezentând acest etaj apar şi în Munţii Igniş, Gutâi, Lăpuşului şi Ţibleş.
- Pădurea de molid cât vezi cu ochii, puieţii de molid se dezvoltă pe trunchiurile căzute la pământ ale unor molizi ai trecutului, coloşi intraţi în destrămare naturală. În general este linişte, tăcere. Dacă te plimbi într-o astfel de pădure, păşind neauzit pe perna acelor căzute, constaţi că este destul de întuneric, razele de soare nu străbat desişul verde aflat undeva pe sus. Molidişul montan este “o pădure mai deasă” decât molidişul de limită, de aceea aici coronamentul arborilor prezintă o mai slabă dezvoltare, cu ramuri vii numai în zona superioară a arborelui.
- Molidişul îşi trăieşte liniştea în sobrietatea munţilor. Doar ici-colo mai auzi câte-un tril de pasăre, undeva pe sus, între triliardele de frunze aciculare ale coniferelor. Undeva de sus se-aude strigătul metalic de forfecuţe (Loxia curvirostra), ciudatele păsări cu ciocul în foarfecă, specializate pe consumul seminţelor din conuri de molid; masculul este roşiatic iar femela verzui-cenuşie. Dealtfel, forfecuţele rămân în pădurea de molid atât pe timp de vară cât şi iarna… De-a lungul plimbării constaţi cum un uriaş trunchi de molid este ‘bine lucrat’, ciopârţit, scobit de ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius); aceasta, cu penaj negru cu o pată roşie pe creştet, este cea mai mare dintre ciocănitorile din Europa; este o pasăre care cuibăreşte în scorburi săpate în trunchiuri de arbori cu lemn moale, molidul din înălţimile montane şi sălciile bătrâne de-a lungul apelor Deltei.
- În Carpaţi, un hectar de pădure de molid are cca 760 exemplare de arbori, cu diametrul la sol între 3 şi 70 cm, ceea ce reprezintă o biomasă vegetală uscată de cca 280 tone, pe lângă care mai sunt cca 5 tone de ierburi, muşchi, arbuşti la fiecare hectar; comparativ cu asta, biomasa vegetală uscată a jnepenişului este de cca 200 tone la hectar, ceea ce este totuşi destul de mult, când vedem că raportul este de 280 la 200 t/ ha între pădurea de molid şi jnepeniş.
- Pădurile au un important rol de modelare şi moderare a climatului, realizând o termoreglare prin reducerea extremelor termice. Temperatura din molidiş este mai puţin fluctuantă şi cu extreme mai reduse decât cea din exterior. Terenul deschis se caracterizează printr-o umiditate mai redusă decât pădurea închegată. În munţii înalţi care înconjoară Maramureşul, cele 13.000-14.000 tone de apă la hectar pe an (1.300-1.400 mm pe an) reprezintă un potenţial hidrologic important. Pădurea reduce eroziunea care de altfel ar avea efecte dramatice.
AUTOR: © dr. Peter Lengyel
Fragment din cartea Ecosisteme din Maramureș (2007), cu unele modificări.
